un blog… o salată

Dani stă liniştit în camera lui jucându-se pe calculator. Părinţii lui, în sufragerie, tolăniţi pe canapea, schimbă canale…
Mama (strigăt scurt): – Dani!
Dani (confuz): Da, mamă!
Mama (apatic): Dani, puiule!
Dani (semi-enervat): DA!
Mama (în lehamite): Dani!
Dani (surescitat): DA, mamă, aud, ce vrei?!

Trec câteva secunde de linişte. Dani cu căştile scoase, stă în aşteptare. Mama lui, neschimbată.

Mama: Dani, n-auzi?!
Dani (iritat peste masură, sare din scaun şi străbate prima jumatate a holului): Ce vrei mamă, nu vezi că mă joc?!
Mama (calmă): Dani, vino puţin aici, te rog.
Dani (da ochii peste cap, şi intră în cameră, expectativ): Spune-mi odată, ce tot vrei?
Mama (îl priveste tâmp): Dani, dă-mi şi mie paharul cu apă de pe birou (arată cu degetul)… e chiar acolo.