Fugit irreparabile tempus
De la persoană la persoană
şi de la om la altul, om.
De la femeie – domnişoară,
de la băiat la mare domn.
De la căderi la biruinţă,
de la zenit pân’ la nadir
şi de la viaţă-n nefiinţă.
De la botez… la cimitir.
De la mulţi ani – condoleanţe…
De la salut… la revedere.
De la alb-negru, la nuanţe.
Din dărnicie la… a cere.
De la sărac la om bogat,
de la nebun la înţelept,
din câştigat, să fi ratat
şi de la strâmb, să fie drept.
De la furtună la tăcere.
De la minciună, adevăr
şi de la cerul fără stele…
o ploaie lină pentru măr.
Din bucurie, la tristeţe,
de la văzut la nevăzut,
de la naiv la vetusteţe.
Sau din pământ… un chip de lut.
Doar de la viaţă pân’ la moarte
mereu decizii vom lua,
iar la un loc, acestea toate
profund, compun fiinţa ta.
Şi toate astea, bune, rele,
în înălţimi sau adâncimi
te vor atrage după ele
în a lor bucurii, sau chin.
equivoc 