Rugă nemernică
Nu mă-nvaţa să fug, Părinte,
De răni, de lacrimi de catran.
Ele dau freamăt mai fierbinte
Acestui sânge pământean.
Nu fi nici paşilor mei paznic,
Nici de năpârci nu mă păzi.
Numai veninul lor năpraznic
Mă limpezeşte zi de zi.
Şi nu-mi trimite nici heruvii
Să-mi deie zborul lor înalt,
Când sunt făcut să fierb în fluvii
De cruntă lavă şi asfalt.
Doar om mă vreau, răsfiert în smoală,
În uragane şi-n căderi,
Mai bun prin plânsul ce mă spală
Şi tot mai om prin sfâşieri.
Să nu-mi pui aripa de înger,
Ci lasă-mi chipul meu de lut,
Să iert, să cânt, să gem, să sânger,
În dorul raiului pierdut.
Radu Gyr
equivoc 