un blog… o salată

Avem nevoie în schema ierarhică a  cosmosului de o treaptă a fiinţelor create şi necorporale. Trebuie ca ea să existe. Necesse est ponere aliquas creaturas incorporeas(„[…] e necesar să se instituie unele creaturi necorporale”) – spune Toma de Aquino. Fiindcă altfel ordinea lumii şchioapătă. Un capitol necesar al ei rămâne gol. Or, nu există loc vacant într-o reţea ordonată. Îngerii se potrivesc perfect pentru a ocupa acest loc vacant, în măsura în care sunt creaţi şi necorporali. Ei sunt punctul cel mai înalt al lumii create în măsura în care imită calitatea de a fi fără corp a lui Dumnezeu. Rezumând: atributul vieţii spirituale – în regnul uman. Atributul vieţii spirituale necorporale – în regnul angelic. Cu aceasta, schema lumii create este epuizată. Atributul suprem al lui Dumnezeu, acela de a fi necreat, e, prin definiţie, de neimitat în planul lumii create. Îngerii sunt ultima (cea mai înaltă) expresie a acestei lumi. Dincolo de ei, nu mai există decât abisul inanalizabil dintre statutul creatural şi metafizica increatului, adică dintre lume şi Dumnezeu. Fără îngeri însă, piramida universului ar fi lipsită de vârf. Sau, în termenii unui mare mistic (Hugo de Saint Victor), lumea creată ar fi o lume fără cap.

Andrei Pleşu, Despre îngeri, p.43.