un blog… o salată

Cel mai bun mod de a-ţi trăi viaţa este s-o dăruiești. Depinde cui!

Prostul nu te contrazice doar pe tine, ci și pe el însuși.

Invidia este celula celor fără perspective.

Ura te ajută să devii cel mai mare nimeni.

Speranţa e lumina de la capătul tunelului.

Un regim care îţi cere să renunţi la raţiune îţi va cere în final viaţa.

Poţi fi tiran și să supui; poţi fi carismatic și să ţi se supună.

Când scrii, nu contează câtă cerneală are stiloul, ci cât sânge și spirit creator ai tu.

Mânia: orice te mânie, te domină.

Încep să cred că există două feţe ale vieţii: prima, teoretică si a doua, practică. Trebuie că poporul în care m-am născut este caracterizat de prima: toţi pot discuta despre orice, dar de facut, nada!

Poţi afla mai multe de la ultimul sărac din Galaţi decât de la cel mai șmecher cocalar vizibil din Calea Lactee. Sau Calea Victoriei.

Inconștienţa: o forţă care îţi permite să faci lucruri pe care în mod normal nu le-ai face. Curaj inexplicabil, lipsit de cugetarea asupra posibilelor consecinţe.

Toţi oamenii vor să fie fericiţi. Însă în felul lor. Nebunii, prin inconștienţa și neluciditatea lor sunt niște oameni fericiţi. Totuşi, câţi ar vrea să fie nebuni? Fericirea are preţul ei… și modul ei de manifestare.

Există oameni care deţin mitraliera cu sfaturi. Mereu încarcată. Ei nu te vor asculta niciodată îndeajuns, întotdeauna crezând că „știu despre ce este vorba”. Din această cauză, „gloanţele” lor sunt oarbe. Nu-și ating niciodată ţinta.